Thomas Ambrose Bowen
Creatorul acestei terapii, Thomas Ambrose Bowen s-a născut în Australia, în 1916 și și-a început cercetările și practica în contextul afecțiunii de care suferea soția sa – astmul. Mulțumită observațiilor atente și studiilor temeinice de anatomie și fiziologie, Thomas Bowen a ajutat-o pe aceasta să se vindece.
Ulterior, lucrând mai întâi în timpul liber, apoi într-o clinică specializată, a abordat cu succes numeroase probleme de sănătate, ceea ce a atras interesul mediilor medical și conexe. Conform unui studiu al guvernului australian, datele verificate în 1975 au arătat că Tom Bowen trata în jur de 13000 de pacienți pe an, ceea ce i-a adus un binemeritat respect în rândul terapeuților de medicină alternativă și complementară.
Pe măsură ce reputația sa creștea, mai mulți profesioniști din domeniul sănătății au fost interesați de această nouă metodă. Dintre acești observatori, Bowen a recunoscut numai șase ca având competența de a practica terapia omonimă.
Printre aceștia, se găseau un masoterapeut (Oswald Rentsch), patru chiropracticieni (Keith Davis, Nigel Love, Kevin Neave și Romney Smeeton) și un osteopat (Kevin Ryan).
În 1974, Oswald Rentsch a început să observe și să învețe în clinica lui Tom Bowen, sub supervizarea acestuia. În următorii doi ani, s-a ocupat de documentare. A deschis o clinică în 1976 și, începând cu 1986 (patru ani de la moartea lui Tom Bowen), a început să predea această metodă, mai întâi în Australia, apoi în Statele Unite și în Europa.
În scopul păstrării tehnicii și pentru a se asigura că este transmisă într-o formă acurată, Oswald și Elaine Rentsch au fondat, în 1987, Academia de Terapie Bowen din Australia (The Bowen Therapy Academy of Australia).
Începând cu 1992, aproximativ 290.00 de persoane și-au însușit această tehnică, în cadrul seminariilor desfășurate în peste 30 de țări, având 18 asociații afiliate Academiei de Terapie Bowen din Australia.
Terapia Bowen cunoscută și ca terapia Bowtech (prescurtare de la Bowen Technique) este fundamentată pe principiul că, în stare de relaxare, organismul își activează abilitatea de a-și regla funcțiile.
De-a lungul timpului, s-a observat că sugarii, de exemplu, intră într-o stare de destindere în timpul și după aplicarea de mișcări Bowen, ceea ce are ca efect diminuarea până la dispariție a colicilor, a durerilor abdominale, a problemelor digestive în general. Ei au un somn mai liniștit și o stare generală îmbunătățită.
De asemenea, femeile gravide și persoanele cu nevoi speciale se bucură de o stare mult ameliorată ca urmare a acțiunii terapiei Bowen.
Sportivii au o refacere mai rapidă în cazul accidentărilor și capătă o formă fizică și mentală mai bună.
Convalescența are o durată mai scurtă, organismul refăcându-se mai rapid.
Ce e foarte important de reținut este că terapia Bowen aparține terapiilor complementare, deci nu înlocuiește tratamentele alopate, ci le potențează. De aceea, prescripțiile medicale nu trebuie nicicum ignorate de către cei care doresc să-și amelioreze starea de sănătate, să aibă o stare generală bună și un plus de energie mulțumită terapiei Bowen.
Pentru a deveni practician Bowen, este necesar să parcurgi o serie de cursuri cu un înalt nivel de aplicabilitate. În cadrul lor, transmiterea, respectiv însușirea noțiunilor se realizează printr-o împletire echilibrată între teorie și practică, ceea ce conferă dinamism, participare activă și asigură toate premisele formării temeinice.
Evaluările sunt de o manieră continuă, fiecare cursant primind feedback imediat asupra acțiunilor efectuate, dar și sumative, constând în probe de examinare scrise și practice, urmărite îndeaproape, în vederea obținerii de abilități corecte. Frecvența desfășurării cursurilor asigură participanților suficient timp pentru a aplica procedurile învățate, pentru a aprofunda cunoștințele dobândite.
Pe lângă acestea, fiecare viitor practician va absolvi cursuri de anatomie, fiziologie și prim-ajutor, indispensabile pentru obținerea diplomei de certificare.
Mai mult decât atât, practicienii urmează cursuri de formare continuă, ulterior obținerii diplomei, așa încât pot beneficia de experiențe și informații noi, pe care să le folosească în activitatea viitoare, în scopul facilitării obținerii stării de bine, de sănătate a persoanelor care le solicită intervenția.